Terre d’Hermès


Trenul spre Veneția plecase deja. Nu îmi aduc aminte din ce cauză întârziasem într-atât încât să îl pierd; cine fusese de vină sau ce anume mă împiedicase să ajung la timp erau chestiuni secundare acum. De pe bordura înaltă a peronului priveam cum ultimul vagon devine un punct ce contrazice geometria plană, punctul în care se întâlnesc două linii paralele.

Trecusem în goana spre gară pe lângă un magazin mic, o parfumerie, cu gândul să îmi cumpăr ceva la întoarcere – întoarcerea e acum, mi-am spus și am intrat în magazinul care avea deasupra ușii un clopoțel.

Dușumeaua din lemn de culoare închisă, spoturile care luminau vertical rafturile, sticluțele multiforme, aerul care mirosea suav și amestecat și ”cu ce v-aș putea fi de folos?”-ul  spus calm de o femeie cu ochi verzi, toate astea m-au binedispus. ”Cu nimic încă, mă uit” i-aș fi răspuns în mod normal dar i-am zis cu totul altceva: ”Imaginați-vă că sunt soțul dumneavoastră și că vecinii noștri sunt plecați la film – eu le-am cumpărat biletele. Putem face orice cu ușile deschise, chiar și cu ferestrele dar n-ar avea niciun sens că dau undeva în curtea din spate, într-o curte interioară unde nu aude nimeni. Imaginați-vă că sunt soțul dumneavoastră și că ziua mea de naștere e azi. Ce parfum mi-ați face cadou?”

Râde frumos cu toți dinții și cu capul dat într-o parte ca să îi văd linia arcuită a gâtului și pleacă fără un cuvânt. Italienii spun că cine nu a văzut-o pe Sophia Loren mergând, n-a văzut nimic; și cu râsul italiencelor e la fel, mă gândesc…

”Nu sunt căsătorită încă dar pentru dumneavoastră am asta” și pune pe masă o sticlă pătrată, mai degrabă butucănoasă și neatrăgătoare decât plăcută sau măcar interesantă. Am pulverizat pe încheietura mâinii, mi-am apropiat nasul și am inspirat adânc… A trebuit să închid ochii aproape imediat pentru că frumusețea imaginilor create în mintea mea de acest parfum depășea cu mult tot ce-mi putea oferi realitatea.

Terre d’Hermès miroase a cald și a bine și a tot ce poate-nsemna reavăn fără a fi verde crud. Miroase a curat și a primeneală, a diminețile copilărilei când mama intra în cameră  și mă dezvelea dintr-o mișcare ca să scuture pe geamul larg deschis plapuma care încă avea forma somnului meu.  Este șirul de copaci zvelți pe care îi vezi undeva în zare de-a lungul unei șosele care îți traversează privirea și duce către nicăieri. E mirosul timpului care s-a oprit și s-a tolănit lângă tine într-o vară, pe o câmpie fără sfârșit și fără început. Terre d’Hermès este culoarea portocalie a unui asfințit pe care îl așteptai de mult…

Aerul se juca deasupra liniilor de oțel făcând să tremure imaginea unui punct aflat în depărtare care tot creștea și căpăta contur, culoare și umbre. Vocile din jurul meu se amestecau, voci de copil și de om mare într-o limbă pe care o știam de-o viață și pe deasupra tuturor cea a unei femei care anunța că trenul care avea să mă ducă în Veneția intra în gară.

Au trecut aproape zece ani de atunci. Nu am mai călcat pe acel peron și nici în acea parfumerie deși aș putea-o găsi și astăzi, cu ochii închiși. Nici măcar în acea țară nu am mai fost. Nu mai știu nimic de femeia cu ochi verzi care probabil că s-a măritat cu un bărbat care îi admiră dacă nu mersul măcar zâmbetul… Multe s-au schimbat, aproape că trăiesc altă viață, dar unul dintre lucrurile care mi-au rămas e Terre d’Hermès, parfumul care este mai altceva decât orice am mirosit vreodată.

Mircea Radu
About me

Prezentator TV. Temperamental. Mă minunez. Scriu scenarii. Râd. Beau vin aspru și roșu. Fotografiez ce văd sau ce mi se pare că văd. Am făcut radio și am jucat într-un film. Ba nu, în două.

6 Comments

Raisa
Reply March 23, 2016

Cea mai frumoasa si mai reusita reclama!!!
As vrea sa citesc mai mult....as dori sa citesc o carte scrisa de tine!
Multumesc pentru ca-mi faci ziua mai buna!

    Caravana
    Reply March 24, 2016

    ...iar eu iti multumesc ca citesti.

Nicole
Reply March 23, 2016

este esenta mea preferata, desavarsit este; pe locul doi , Kouros (YSL)

mihai tanase
Reply March 23, 2016

Pentru Terre d'Hermèe nu te pot contrazice, nu stiu cred ca l-am mirosit vreodata. Nu ca nu as fi vrut, dar fidelitatea mea merge tot catre un Hermès într-un flacon ce reaminteste femeia cu ochii verzi. Orange verte.

    Caravana
    Reply March 24, 2016

    Miroase si Terre ca n-o sa-ti para rau.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *