România, în inima ei


Ca să intri în Castelul Bran trebuie să treci printr-un bazar. Anormal și ridicol că este așa, dar asta e, la noi drumul către aristocrație, către fin și detaliu, trece printre mingi, pături, păianjeni de plastic, porumb fiert și păsărele din lut vopsit pe care le umpli cu apă și le sufli-n coadă.

Dau 70 de lei, cumpăr biletele și intru. Lume puhoi, foarte mulți bulgari, poate pentru că Bran este înfrățită cu Balcic, ceva japonezi, un italian bătrân cu o româncă tânără cu un maiou cu imprimeu. Urc pe trepte înguste către camerele scunde, cu pereți albi, în care e mobilier din lemn sculptat cu grijă și suflet. Dormitorul Regelui Ferdinand: un pat, o sobă, o măsuță, într-o cameră mai degrabă mică. Totul cu gust, nimic ostentativ, nimic în plus (nu pot evita comparația cu dormitorul-navă al unui parlamentar bicisnic care vorbea cu mândrie de cei 1000 (o mie!) de metri pătrați utili ai casei în care locuia. Hai sictir!) Totul aici e despre familia regală, regi și regine, puțin spre nimic despre Dracula. Sentimental judecând, e mai bine; din punct de vedere marketing, cred că e mai rău.

Turul Castelului se încheie în minute, ies pe unde am intrat, învăluit în aburul de porumb fiert ca-ntr-o ceață din care apar vampiri cu dinți de lapte.

Mircea-Radu-Castelul-Bran1

Drumul către Holbav, satul din inima țării, cel cu priveliști ireale, se parcurge ușor. Ajuns acolo, vreau pe deal să pot face o fotografie – nu e niciun indicator. Un băiat îmi arată calea și plec, mă rătăcesc, drumul e neasfaltat, cu gropi în care s-a strâns apa și-au devenit mocirle. Trec printr-o pădure pe o potecă îngustă de-un lat de mașină, în stânga e un povârniș, pe dreapta e o râpă, în față e numai speranța. Ajung sus…

Satul, pe culmi, e neelectrificat. În cele câteva case construite din loc în loc, trăiesc oameni care au copii. Cum se duc ei la școală, iarna? Pe ce drumuri? Cum învață, cum își pregătesc ei lecțiile, la lumânare? Ca-n Evul Mediu?… Nu știu în Europa o țară care să își bată joc de copiii ei așa cum o face Romania – o fi, dar asta nu ma încălzește cu nimic, rușinea rămâne.

Mircea-Radu-Holbav

Mă așez în iarba înaltă și mă uit la fiul meu cum chiuie din nimic, a bucurie, a libertate, a relație corectă cu natura, nefrântă încă de maturitate. Ascult trilul sâsâit al rândunelelor, foșnetul ierbii, gâlgâitul pârâului care îmi trece pe la picioare, greierii și cosașii, simt mirosul viril al florii de soc și culorile vii ale florilor de câmp. Ca un toxicoman aflat în faza de negare caut în minte ceva familiar, o frână, un claxon, sunetul de macaz schimbat al tramvaiului, soneria unui telefon mobil sau măcar mirosul de fast-food, de prăjeală, de cartofi năclăiți în maioneză.

Mă las pe spate; deasupra mea, zborul șoptit al unui vultur, lin ca o mângâiere pe fruntea unei dumnezeiri înalte pe care eu nu o mai văd, eu sălbăticitul de-atâta oraș.

Noaptea, acasă, toți dorm, rupți de oboseală. Eu, singur, pe canapeaua din sufragerie, zapez mecanic canalele tv, cu mintea încă acolo, pe pajiștea cea verde și neasemuit de frumoasă. Pe tvr se joacă fotbal, România e condusă de Polonia cu 3-0 și comentatorul zice “ne apropiem de dezastru” – înțeleg deci că nu am încasat suficient, încă mai e loc.

Pe posturile vecine se dau Titanic și Gladiatorul,  filme care-mi plac pentru că ticăloșii supraviețuiesc iar cei buni mor la final. Citesc încețoșat cum unul, pe puntea ruptă a vaporului, îi spune altuia “orice în lumea asta are rezolvare”. În cazul lor nu a avut. Nici în al nostru.

Adorm cu imaginea unei țări care poartă pe umăr un înger anemic, plictisit și resemnat.

Mircea-Radu-Castelul-Bran2

Mircea Radu
About me

Prezentator TV. Temperamental. Mă minunez. Scriu scenarii. Râd. Beau vin aspru și roșu. Fotografiez ce văd sau ce mi se pare că văd. Am făcut radio și am jucat într-un film. Ba nu, în două.

2 Comments

Gabriela Tamas-Badescu
Reply June 13, 2017

Stimate domnule Mircea Radu,
Mobilierul actual din castelul Bran nu este cel original. Acesta informatie o aflati dac intrebati supraveghetoarele de la castel. Probabil ca niciuna dintre ele nu v-ar fi spus unde se afla mobilierul original. Mobilierul original, diverse piese de vesela, picturi originale etc. pot fi vazute in Muzeul Vamii Medievale Bran (colectiile cuprind obiecte de arta decorativa - mobilier, ceramica, argintarie) și arta plastica - sculptura și pictura pe lemn). Acest mic muzeu se afla cca 150-200 de m mai sus de castel, pe partea stanga a drumului national ce merge la Clung Muscel. Un bilet de intrare in acest muzeu costa anul trecut 8 lei/persoana. Din pacate, Muzeul Vamii Medievale Bran (al statului roman) nu este foarte vizitat de turisti.

    Caravana
    Reply June 13, 2017

    Doamna Tamas-Badescu, nu am pus in discutie originalitatea mobilierului. Altfel, va multumesc pentru informatiile utile.
    ,

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *