la vot


Mă duc la vot cu o senzație vecină cu sila, aceeași pe care o am față de cerșetorul care îmi vorbește mieros și apoi mă înjură printre dinți, urând din tot sufletul lumea din care eu vin.

Mă duc la vot cu gândul că e inutil – voi face tot două ore în trafic pâna la job și înapoi, va fi la fel de multă mizerie în parcul de lângă casa mea, în continuare vor fi demolate vile de patrimoniu sau vor fi lăsate să cadă singure de-atâta părăginire pentru valoarea pământului de sub ele.

Mă duc la vot cu certitudinea că eu tot nu voi ști cine sunt consilierii primarilor, fiindcă ei nu vor dori să stea de vorbă cu mine, să afle care sunt problemele sau propunerile mele de cetățean; de altfel, judecând după cum au stat întotdeauna lucrurile aici, nici nu-i interesează să afle că exist. Voi afla târziu cine a făcut parte din strânsura de edili, abia când îi vor arăta la tv, ieșind cocoșați din dube cu grilaj, cu aceeași privire fixă, de biban de Nil, o specie atât de rapace încât mușcă și la gumă de mestecat.

Cu toate astea, mă duc la vot.

Pentru că știu (și tu știi, așa-i?) că s-a ajuns la acest fel de a gospodări un oraș, la acest mod de a face politică și din cauză că cei mai mulți dintre noi am ales să-ntoarcem privirea în altă parte când trebuia să acționăm și să stăm acasă când era de ieșit la vot.

Votez pentru că vreau să am dreptul de a comenta sau de a mă revolta după aceea dar și liniștea că în numele meu nu a decis nimeni.

Mircea Radu
About me

Prezentator TV. Temperamental. Mă minunez. Scriu scenarii. Râd. Beau vin aspru și roșu. Fotografiez ce văd sau ce mi se pare că văd. Am făcut radio și am jucat într-un film. Ba nu, în două.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *