Interviu: Adina Pascu, Suedia


Când ai avut clar în minte că vrei să pleci?

Intotdeauna am avut în cap ideea de a pleca din țară pentru că nu mă simteam nici implinita nici fericita. Tot sistemul de dinainte și după Revolutie, salariul ridicol pe care îl aveam după ce am inceput să lucrez, societatea total anapoda în care traiam toți… Mă gandeam în ce fel aș putea să îi ajut mai mult pe cei dragi și cum aș putea să fac să mă regasesc dar, în același timp îmi era teama să îmi asum riscuri și am amânat…dar plecarea era în permanență undeva în mine.

La câți ani ai plecat?

Aveam 34 ( la sfarsitul lui martie  2004).

Pe cine ai lăsat aici, în țară?

În primul rand mi-am lăsat familia care a fost tot timpul un sprijin moral extraordinar pentru mine, m-a susținut total, inclusiv financiar, de cele mai multe ori cu sacrificii în timpul facultatii – tatal meu a disparut dintre noi când eu aveam 14 ani, iar fratele meu 9 ani, iar mama ne-a crescut mai mult singura. A avut totusi mai tarziu norocul să gaseasca un om extraordinar care îi sta alaturi și acum… Apoi prietenii care știau de plecarea mea… Era de ajuns să mă gandesc la toți cei despre care ți-am spus ei și totul era mult mai simplu.

De ce ai ales Suedia și nu alta țară?

Verisorii mamei erau acolo de ceva ani și de aceea m-am gandit că ar fi mai ușor.

Ai plecat cu gândul de a te întoarce sau știai că acolo te vei stabili? 

Când am plecat știam că voi face tot ce pot pentru a ramane ”dincolo” dar nu știam cum va fi. Aveam o gramada de vise de implinit și o gramada de frici în același timp.

Unii spun că s-au maturizat în noaptea dinaintea plecarii definitive din țară… 

Nu-mi  amintesc nici dacă am dormit în noaptea dinaintea plecarii nici dacă m-am gândit la ceva anume, dar știu că nu noaptea dinaintea plecarii m-a maturizat ci experienta în sine, plecarea, cu tot ce presupune asta.

Cum a fost scena despartirii din aeroport? 

Haha, ”scena despartirii” suna că în filmele alea rusesti, grele! Familia mea și o prietena foarte buna m-au ”deportat” intr-un autocar pentru că eram foarte speriata de avion și de zbor… Dar a fost prima și ultima oara în viata mea când am mers cu un autocar spre o alta țară …De atunci mi s-a ”vindecat” și frica de zbor  pentru că mi-am dat seama că urasc să calatoresc în autocar la drum lung!

În filmele rusesti la despartire se plânge și se flutură batista…

Pai cam așa a fost… Cred că mama a plans… și eu aveam ceva lacrimi innodate în coltul ochilor, dar eram mai mult  entuziastmata de tot ce mi se intampla.  Îmi amintesc că m-am asezat pe ultimele scaune, cele din spate de tot  și le-am trimis ”bezele” până când s-au facut  din ce în ce mai mici  prin geamul acela imens…

Prima imagine a fost un cer senin, bleu, cu niste nori ca de  vată, albi, imensi și atât de joși încât  aproape că îmi puteam trece degetele prin ei.

Ce profesie aveai în țară? 

Medic. Am facut medicina în Arad după care m-am intors în Bucuresti unde mi-am început  stagiatura.  Nu am fost niciodată o persoana căreia să îi placa să fie în centru, chiar apartin categoriei celor timizi și tacuti care ”cugeta” mult și observa. Mi-am dat seama că nu prea am mari sanse de a-mi găsi drumul  profesional în  România în vremea aceea…

Ai ajuns în Suedia… Care a fost prima impresie ?

Prima imagine a fost un cer senin, bleu, cu nori ca de  vată, albi, imenși și atât de joși încât  aproape că îmi puteam trece degetele prin ei.  Aerul era atât de curat de parca aș fi fost la Sinaia, iar atmostfera calmă, ”zen” care te inunda de peste tot… Nici un țipăt, nici un ton răstit, nici un claxon, nici o înjuratură, nici o ”privire  de sus în jos”. E greu de explicat de ce, dar am simțit direct că în Suedia e acel  sentiment de ”acasă” care îmi lipsea.

Sigur nu atunci dar ai spus vreodata că nu te poți adapta și că vrei să te întorci? 

Am avut foarte multe momente în care am simțit că e greu, dar niciodata că nu mă pot adapta.  Suedia are un sistem atât de organizat pentru a te ajuta  să te integrezi cat mai repede pe tine ca imigrant, încât  nu depinde decat de tine să vrei. Imediat m-am înscris la scoala de suedeză pentru imigranți și am fost ghidată tot timpul spre următorul pas pe care trebuia să îl fac pentru a avansa. După cateva luni de suedeza la un curs cu oameni de toate culorile și natiile, am aflat că exista la Universitatea din Göteborg un curs de suedeza special pentru doctori și asistenti, dar  era cunoscut că e foarte greu ”să intri ” fiind numai numai 20 de locuri.

Ai intrat ?

Da. Cred că intrarea la cursul acela a fost ceva mai grea decat toate examenele pe care le-am dat în țară la un loc…La fiecare 6 luni se dadea din nou un examen foarte elaborat cu multa gramatica  pentru a trece la nivelul urmator, unde veneau cam 200 de persoane pe acele 20 de locuri și eram stresata maxim că o să îmi pierd locul… M-am ”luptat” cu limba  suedeza la acea Universitate timp de doi ani.

De ce spui că te-ai ”luptat”?

Cel mai greu era să inteleg unde începe și când se termina un cuvant :-p

Da, și eu am problema asta când merg să-mi cumpar ceva de la IKEA :) … 

…după primele trei luni am și inceput să lucrez că asistent pentru persoane cu handicap la un fel de azil de batrani. Mai aveam cale lunga până să îmi recunoasca legitimatia mea de doctor din România, așa că am cautat să lucrez cu ce am crezut că mi s-ar potrivi… A fost una dintre cele mai grele și în același timp fascinante perioade din viata mea. Atunci s-a produs ”maturizarea de peste noapte” de care vorbeai și m-am regasit pe mine. Am vazut că pot face atât de multe lucruri cat nici nu visasem vreodata că aș putea face intr-o suta de vieti din România… 

mircea-radu-interviu-adina-04

Cum s-a purtat cu tine directorul de la Casa de Bătrâni? Făcea diferențe?

Absolut niciodata… dimpotrivă. Primul meu ”șef” de la Casa de bătrâni era o femeie nu cu mult mai în varstă decât mine. În Suedia toți vorbesc la per tu , numai regelui îi spui ”dumneavoastră” așa că mi-a fost greu la început să o tutuiesc… Aici nu prea se simte nici o ierarhie la servici, nu am simțit niciodată vreo ostilitate.

Să inteleg că se poate iesi la o cafea cu seful?

La o cafea cu ”șeful ”, oricare a fost el sau ea, pe parcursul drumului meu, am fost de multe ori.  E aproape o tradiție să iesi din când în când la un ”after work” cu colegii după servici și de multe ori e și seful prezent .

Care era programul tau?

Au fost multe nopți în care lucram la Azil iar dimineața plecam direct la Universitate pentru cursul de suedeză  care era cam 6 ore intensiv,  zilnic, timp de 2 ani. Țin minte că dormeam foarte putin, dar a meritat. Perioada aia mi-a deschis multe  drumuri viitoare…A fost o binecuvantare.  Am inceput să îmi fac și ceva prieteni și eram în sfârșit  fericită.

Români?

Am un grup de prieteni români, toți oameni frumoși care îmi sunt pietre de temelie sper eu pentru tot restul vieții. Impreună călătorim, uneori ne vizităm , planificăm activități – urmatoarea provocare pentru mine e să mergem pe bicicletă din Göteborg până în Danemarca împreună, la primăvara.

Românii se ajută, iau parte la acțiuni comune, se vizitează etc…? 

Impresia mea e că sunt un pic dezbinați.  Am remarcat că sunt în Göteborg medici și asistenți români de prin toate colțurile țării. Se întâmplă să întâlnesc în jurnalele pacienților nume de doctori români care lucreaza ca și mine aici, deși nu pe toți îi cunosc personal. Doctorii români sunt apreciati în orice spital din Suedia. dacă ar fi aceleași condiții și în România probabil că nu ar mai pleca așa de mulți să lucreze în alte colțuri de lume…

Cum sunt românii și România văzuți de un cetățean străin? 

Cam deformată din pacate și asta mă intristează. Pentru cei care au  despre români și România  imagini de acum 20 de ani încerc de multe ori să prezint lucrurile în adevarata lumina…  Dar cei mai multi se bucura și sunt curiosi să afle cat mai multe lucruri despre România ” direct de la sursa”…și incerc să povestesc despre lucrurile pozitive că să mai șterg imaginea preconceputa pe care o au unii despre români… Am colegi straini care au vizitat  deja România sau au în plan să o facă.  S-a intamplat să îmi ceara sfaturi unde să mearga și ce să viziteze și asta mă bucura…

Toate visele se implinesc până la urma, dacă lupti cu adevarat pentru ele… Cred cu tarie că dacă nu aș fi plecat, nu aș fi descoperit niciodata cine sunt cu adevarat…

Rudele tale, stabilite mai demult în Suedia te-au ajutat în vreun fel să te integrezi?

Le multumesc absolut lor,  rudelor de aici care în afara de faptul că mi-au fost un sprijin serios în primele luni,  nu m-au dus niciodata de manuta unde trebuia să îmi rezolv o problema și nu  au sunat vreodata undeva pentru mine…A trebuit să mă descurc singura și asta m-a ajutat enorm…  Îmi aduc aminte că mă apuca panica dacă trebuia să sun undeva; să inteleg ”chineza ” aia de limba prin telefon era maxim … Cu timpul a devenit din ce în ce mai ușor până când intr-o zi m-am trezit că până și visele îmi erau  în suedeza .

Să revin la profesia ta, cum ți-au fost echivalate studiile? 

După trei ani de stat în Suedia și după ce am trecut prin tot procesul de echivalare și examene de limba suedeza am primit legitimatia de medic. Am fost la un interviu, tin minte că era intr-o vineri, iar luni am inceput să lucrez ( asta pentru că aici e o continua nevoie de medici și pentru că stapaneam deja limba suedeza foarte bine). Cam după 6 luni am inceput rezidentiatul și cam în același timp mi-am facut imprumut la banca și mi-am cumparat un apartament  în Göteborg…  Atunci am avut o revelatie :  toate visele se implinesc până la urma, dacă lupti cu adevarat pentru ele… Cred cu tarie că dacă nu aș fi plecat, nu aș fi descoperit niciodata cine sunt cu adevarat…Nu aș fi avut niciodata incredere în mine…

Iar primul tău primul job că medic unde a fost?

Am lucrat trei ani la acel azil de batrani, până când am primit legitimatia suedeza de medic de la ”Colegiul medicilor ” din Stockholm.  După aceea am fost direct la un interviu la unul dintre cele trei mari spitale din Göteborg și m-au angajat direct. Îmi amintesc că am mers intr-un parc și am sunat-o pe mama.  Îmi venea să dansez  pe strada de bucurie…dar până la urma am plans, de bucurie că am facut-o pe ea fericita.

Iti amintesti cum a fost prima garda?…

Pffff,  atata adrenalina în asteptarea Ambulantei cu cod rosu care sunase că e pe drum și  care trebuia să apara în orice clipa. N-am să uit niciodata paramedicii care au intrat cu un pacient în stare de inconstienta pe targa și eu ascultand raportul lor vorbit rapid în suedeza (!) gandindu-mă în același timp la un plan și fortandu-mă să nu lesin de emotii… Îmi batea inima de credeam că în curand o să am eu un atac de cord … Au venit alte și alte astfel de ore, zile, nopti, seri, weekenduri… Glumeam inte noi colegii că ar fi bine să ne inchiriem un pat intr-un salon decat să mergem acasa pentru numai cateva ore că să dormim și apoi să venim inapoi…

Acum unde lucrezi?

După ce mi-am terminat rezidentiatul (specializarea) în medicina interna, mi-am inceput a doua specializare că alergolog. În martie 2016 o să devin dubluspecialist. Acum lucrez la spitalul Sahlgrenska (al doilea spital că marime din țară).

Ești mulțumită de cât câștigi?

Medicii sunt platiti aici cu un salariu real, nu unul  ridicol. Tin minte că după cateva luni de stat în Suedia, m-a intrebat un tip cam cat castiga un medic în România și i-am spus că în jur de 200-300 de euro pe luna (atât era salariul meu innainte să plec) și tipul m-a privit foarte contrariat că probabil vreau să zic 200-300 de euro pe zi. Nu putea să inteleaga…

Nici nu e ceva de inteles, situatia este atât de absurdă încât pare ireala oricui o povestesti. Profesia îți lasă timp pentru viață privată?

Timp gasesc mai ales în weekend și concedii, în rest mai greu pentru că lucrez de la ora 8 dimineața până pe la 6 uneori 7 seara. Programul se termina oficial la 16:45, dar intotdeauna mai sunt zeci de lucruri de facut.

mircea-radu-interviu-adina-02

Ești căsătorită? 

Logodita

Erai căsătorită încă din țară sau ți-ai cunoscut perechea acolo? 

Perechea mea a fost ” bine ascunsa”  până acum trei ani, dar sunt recunoscatoare Cerului fiindca am avut norocul să  gasesc omul perfect-imperfect pe care îl asteptasem  toata viata…a meritat asteptarea!!

E român? 

E neamt, dar a locuit în Suedia de când avea 14 ani…așa că e mai mult suedez. Suntem nascuti în același an.

Cum v-ați cunoscut? 

Ne-am cunoscut în seara ajunului de AnulNou la o petrecere. După trei luni ne-am mutat impreuna.

mircea-radu-interviu-adina-05

Aveți copii?

Nu avem inca și e cam tarziu la 45 de ani cat avem acum…dar nu se stie niciodata.  Alta poveste e că aici nimanui nu îi trece prin cap să  te categoriseasca ” batran/a  expirat/a” dacă ai trecut de 35-40 de ani …Aici de multe ori viata începe după 40 de ani, după ce ai plecat  prin Tanzania că să ajuti Crucea Rosie vreun an, sau ai calatorit inconjurul lumii cu un rucsac în spinare  traind minimal, sau ai plecat prin Franta trei luni că să inveti franceza, sau ai inceput mai multe studii că să vezi ce ți-ar place să faci… În general e total tabu să pronunti cuvantul ” batran” când vorbesti despre oameni ; când te referi la o persoana în jur de de 80-90 de ani folosesti cuvantul ”în varsta”.

Deci pot să stau linistit pe scaun în tramvai…

Dacă oferi locul pe scaun în tramvai  unei ”batrane” de vreo 60-70 de ani s-ar putea să te trezesti cu cateva ”palme virtuale din priviri” fiindca o jignesti …

Ce tradiții au legate de Sărbători?

Craciunul și ”Midsommar”(Mijlocul verii)  sunt cele mai mari sarbatori. Nimic totusi nu se compara cu sentimentul pe care îl ai de sarbatori în România.

Cum petreci acolo, de sarbatori?

De Craciun se mananca  un aumit fel de sunca, carnati, curcan și felurite tipuri de pește, hering în diferite sosuri,  somon  facut pe gratar cu cartofi copti în coaja și se bea un fel de must fiert cu mirodenii , samburi de migdale  și stafide  care se numeste ”glögg”… Iar de Midsommar se sarbatoreste mijlocul verii. Atunci se mananca multe fructe de mare, peste, cartofi copti.  Că desert tortul cu frisca și capsuni…  Fetele au coronite de flori în par , se canta și se danseaza melodii traditionale în jurul unei cruci mari din flori.

Au Sărbătorile lor legătură cu religia ? 

Precum se stie, occidentalii nu au sentimentul religiei atât de pronuntat iar unii mai deloc. Așa e și în Suedia. Totusi cei mai multi au simtul civic și umanitar mult mai dezvoltat decat o gramada de așa zisi ”crestini” care merg în fiecare sambata la biserica. Dar, în special de  Craciun, sunt concerte în catedrale și totul devine magic. Stii cum e? Eu zic că e de ajuns să crezi tu și totul devine magic de sarbatori. Deși sunt multi atei, sunt și destul de multi cedinciosi, dar nu habotnici.

Cum e mancarea acolo? 

Mancarea e altfel decat acasa. M-am obisnuit după cativa ani deși la inceput îmi lipseau multe ”gusturi” de acasa (branza de exemplu e și aici evident în zeci de forme , gusturi și arome, dar nimic nu se compara cu branza din piata  pe care o cumpara mama. Dar în general suedezii mananca foarte sanatos și ponderat, multe fructe de mare, somon, salate și feluri de mancare ”usoare”.

Te-ai obisnuit greu cu ”Jansson frestelse” ? :) Am citit că mancarea asta e preferata lor.

Nu, nu m-am obisnuit cu ”Janssons frestelse”  – inseamna ” Tentatia lui Jansson” – care e o combinatie de cartofi cu peste ansoa.  Eu nu am facut niciodata. De asemenea nu pot spune că mor de placere să mananc friptura cu dulceata acrisoara că garnitura – felul asta  e un nu pentru mine în continuare. În rest, m-am obisnuit cu aproape totul.

Dacă am mânca împreună și am merge la restaurantul tău preferat (cum se numește?) ce mi-ai recomanda? Ce vin am bea?

Te-aș invita la restaurantul Miss Sophie la scoici pillgrim prajite în unt  cu garnitura  de telina, pere și ghimbir. Cred că ți-ar cadea bine un pahar de Cava sau ceva vin alb din Alsacia, rece de se abureste paharul.

Dă-mi și alte motive să-mi fac concediul în Suedia.

Vacanta în Suedia nu se poate fara a vizita Stockholmul, iar cel mai frumos e vara. Temperaturi perfecte, ziua lunga cu soarele sus pe cer la 12 noaptea încât ai senzatia că poti să iesi la jogging dacă inca mai ai energie, fiindca se simte că și când ar fi ora 4 după amiaza.  Apoi Göteborg, al doilea oras din Suedia că marime, plin de stradute cuceritoare  pentru  o runda de shopping  perfecta unde ai cafenele romantice la fiecare colt.  Oras port, Göteborg are și munte  și mare. Muzee interesante și arhipelag în care poti să te plimbi cu vaporasul de la o insula la alta cat de mult vrei. În caz că iti place  să stai în mijlocul naturii parcuri minunate sunt peste tot… Sunt multe de vazut și de spus…E o țară superba cu oameni care au mare grija de tot ce îi inconjoara. Când să rezerv masa la restaurant?

Asta e, cred eu, cel mai important lucru care ar trebui să se schimbe în România…Să nu mai astepte toata lumea că altcineva să vina și să facă… Începe tu și da  exemplu … Poate maine inca doi vecini te urmeaza.

:) Să iti povestesc și eu de România sau inca n-ai uitat-o?

Vin în țară destul de des, de cel putin doua ori pe an, de cele multe ori cam de 4 ori, mai ales de când am 2 nepoti pe care îi iubesc enorm.  Toata familia mea e în România, așa că vin ”de dor”…

Când spui România, care e cea dintâi imagine care-ți vine în minte? 

Direct îmi vin în minte rasul cristalin al nepotilor mei Ianis și Igor, zambetul cald și ghidus al fratelui meu, caldura din bucataria familiei… și Daaa, îmi vine în cap direct senzatia pe care o am plimbandu-mă prin Brasov sau Sighisoara intr-o zi insorita de duminica dimineața  … Îmi e dor de anumite mirosuri din copilarie, de mirosul de cafea la ibric facuta de mama dimineața și statul la ”taclale”  impreuna în bucatarie …

Vezi diferențe între aceste veniri ale tale? 

Diferentele sunt mari și spre pozitiv, mai ales în ultimii ani. Multe s-au schimbat în bine, dar e în continuare cale lunga pe unele fronturi… Totul ar trebui să se schimbe de la mentalitatea fiecaruia. Uite, de exemplu la mine la bloc, în Göteborg, pentru că e proprietate personala fiecare are grija de apartamentul lui așa cum e și normal,  dar e totusi un bloc vechi din anii `30 peste care nu se vede că au trecut anii.  Pentru a nu incarca locatarii blocului cu costuri inutile, toți vecinii iesim la curatenia de primavara și toamna.  Asta presupune o curatenie generala totala în tot blocul.  Se sadesc flori, se resadeste iarba în fata blocului, se spala geamurile pe scari și în spatiile comune, în boxe, în spalatorie… Apoi iarna fiecare apartament/familie e responsabila cate o saptamana  cu dezapezirea în fata blocului dacă a nins și cu presararea strazii cu nisip în caz că ingheata zapada, că nu cumva cineva să cada și să isi fractureze vreo mana sau un picior.  Pentru că absolut toata lumea face asta cu simt de raspundere, peste tot e curat și frumos.  Asta e, cred eu, cel mai important lucru care ar trebui să se schimbe în România…Să nu mai astepte toata lumea că altcineva să vina și să facă… Începe tu și da  exemplu … Poate maine inca doi vecini te urmeaza.

Ai auzit expresia ”român adevărat”?

Da.

Ce înseamnă să fii ”român adevărat”?

E o intrebare grea…  Să  iti dea lacrimile  când asculti ” Desteapta-te romane”  și să simti că apartii acestui neam indiferent de distante … Să incerci să faci tot ce poti să nu dezamagesti.

mircea-radu-interviu-adina-03

Caravana
About me

Ce te-a făcut să pleci? Acolo a fost cum te așteptai? Cum îți este acum? Care e cea dintâi senzație pe care o ai când te gândești la România?… Am să îți pun toate întrebările astea, dar și altele, dacă vei dori să stai de vorbă cu mine. Eu alături de toți prietenii tăi de aici, de acasă, aș vrea să-mi spui prin ce ai trecut acolo, să aflu experiența ta de viață. Nu trebuie decât să îmi dai un semn aici, pe Caravana.

6 Comments

mihai tanase
Reply March 14, 2016

Gasesc multe similitudini cu trairile mele. Totusi, nu înteleg cum dupa atâtia ani, Adina nu apreciaza nici ”Janssons frestelse” nici dulceata acrisoara de "lingon", merișor pe limba noastra :) Constat nu fara o oarecare placere ca tot la vin alb de Alsacia se ajunge, "rece de se abureste paharul" (sic).Hej då !

Viorela MIU
Reply March 14, 2016

Foarte frumos interviul ... O felicit pe doamna doctor pentru reusita. Trebuie sa fii om puternic, sa te poti adapta timpului si lucrurilor de acolo, mai ales in tarile acestea Suedia, Belgia, Germania care au o civilizatie si o educatie deosebita...total diferita de a noastra. Eu am fost in Belgia, pentru purin timp , dar mi-a fost de ajuns incat sa imi dau seama ca, suntem foarte departe de ei .. in primul rand educatia, legile ..civilizatia care la noi lasa de dorit...

Adina Pascu
Reply March 14, 2016

Fiecare poveste are multe zbateri si trăiri ... Probabil ca toate poveștile despre oameni care si-au luat viața de la capăt pe alte meleaguri, au ceva puncte comune ... Cat despre "Janssons frestelse" si "lingon" - merișor, nici eu nu imi explic de ce nu m-am putut obișnui , dar astept sa mai treacă ceva timp, gusturile se mai schimba :-)

Adrian Garbulea
Reply March 14, 2016

am construit o societate de rahat , si acum plåtim pretul !! Eu am stiut ce va urma si am plecat in Finlanda in 1991 , cu toate ca castigam foarte bine atunci,Consignatiile mergeau bine !! Dar sa te chinui sa inveti atata,Facultatea de medicina si sistemul sa-si bata joc de tine, e råu..... ma refer aici la Adina !! Oricum dau si reversul aici !! Stiu pe cineva care a parasit Finlanda acum de curand cu toate ca avea salariul foarte bun aici,pentru Romania, si medic generalist....... smile emoticon In viata nu poti avea totul , afara ai mai mult in buzunar,aI confort,infrastructura,siguranta,sistem foarte bun dar mereu iti va lipsi familia,prietenii daca ai,si tot ce lasi in Romania...Viata sociala iar nu prea ai in stråinatate,esti limitat,dar exista si exceptii ..... Cam asa

    Caravana
    Reply March 15, 2016

    Adrian, eu as dori sa-ti aflu povestea. Daca si tu vrei, scrie-mi aici pe Caravana.

Mariana Milea
Reply March 14, 2016

Adina Pascu este una din cei 4 nepoti ai mei favorititi ! Am fost "PRIMA venitina Suedia ,in 1987 !! Am "incercata sa -mi aduc toata familia,
Pling ,uneori " cu3 rinduri de lacrimi ..dar ,de fericire ca am mai facut ceva EXTRAORDINAR IN VIATA !
Sunt atit de mindra ------uneori in tacere ,alteori cu un entuziasm debordant !
Nici eu nu sint "innebunita ",daca tot vorbiti de "Jansson frestelse " cum nici sudezii pentru "muraturile noastre minunanate !

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *