Gina de pe Ștefan cel Mare


Strada principală a unui oraș în care toți oamenii sunt bolnavi sau trăiesc cu sechele ar trebui să arate ca Bulevardul Ștefan cel Mare. Aici, de-o parte și de alta, orinde te uiți, sunt numai farmacii – este un Walk Of Fame al farmaciilor din București.Am numărat odată vreo douăzecișitrei apoi am renunțat; am tras pe dreapta și am intrat într-una ca să mă conving că acolo chiar lucrează fete îmbrăcate în alb care vând medicamente și pantofi Scholl.
La mine-n mașină, la radio, o fată vorbește cu o voce soft, fără inflexiuni – e genul care doarme cu șosete și înjură în șoaptă. În copilărie știam și eu una ca ea, a dat de șapte ori la o facultate grea si la un an dupa ce a fost admisă s-a îndrăgostit de un tip și a renunțat. ”Spune-mi că porți ochelari”, o rog pe vocea de la radio și nu contează că mă poate vedea oricine de pe stradă cum vorbesc singur între patru table și geamuri. Da, Gina…Gina o chema, avea rame groase și negre peste ochii ei triști și frumoși și a plecat cu tipul ăla din țara asta într-alta unde era mai cald și mai bine.
”I’m in love, I’m in love/ I’m in love with a strict machine” ascult Goldfrapp și când ajung acasă am să pun link-ul ca să ascultați și voi.
Gina, în vremea aia când tu învățai din cărțuliile alea groase și eu aveam genunchii juliți, nu era Facebook dar acum e, cere-mi prietenia o dată, de două ori, de șapte ori, de câte ori vrei tu pentru ca eu am să ți-o ofer fără rezerve; pentru amintirile mele fac orice, vorbesc și singur.
 
(parte din această notiță se regăsește in cartea ”Povești cu gust”, editura Curtea Veche, a cărei primă lansare e joi, pe 3 Noiembrie la Cărturești Carusel, ora 18.30)
Mircea Radu
About me

Prezentator TV. Temperamental. Mă minunez. Scriu scenarii. Râd. Beau vin aspru și roșu. Fotografiez ce văd sau ce mi se pare că văd. Am făcut radio și am jucat într-un film. Ba nu, în două.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *