EURO 2016: Bravo Albania! Respect!


 

”Uniți în jurul steagului/Cu o singură dorință și un singur țel,/Ne punem zălog onoarea și/Facem un legământ pentru salvare.”

Ce s-a întâmplat pe teren în seara asta e scris, în rezumat, în prima strofă a imnului național al Albaniei, compus de Ciprian Porumbescu (ce ironie a sorții…), trebuia doar să fim un pic mai atenți la detalii.

Cum să învingi, Românie, dacă nu pui în pericol real poarta adversarului? Dacă atacanții tăi sunt la fel de periculoși precum canarii care atacă un stol de corbi?…

Și cum să nu primești gol dacă portarul tău ține să demonstreze că legenda cu Tamago, care în timp ce mingea era în joc ieșea din poartă și se ducea în tribuna din Giulești să cumpere semințe, e reală și repetabilă oricând?…

Comentariile pe care le-am citit înainte de partidă o țineau langa cu ”Albania ține cu dinții de această victorie pentru că e șansa vieții lor!” – ce prostie, de parcă pentru România nu ar fi fost!… Sau că ”ar fi prima oară în 70 de ani când ei ne-ar învinge”,  de parcă lacrimile ar avea alt gust acum…  Ori că ”Alta ar fi fost situația dacă Hagi ar fi fost în teren” – ăsta e chiar delir! Hagi e un om cărunt acum, cu un pic de burtică, care dă cu șutul în minge doar în reclame. Un fotbalist uriaș, mitic, pe acelaș pisc cu Dobrin, dar dacă te raportezi acum la ce a fost echipa lui acum 20 de ani, acolo rămâi (dar, până la urmă, poate că acolo ți-e locul…) Apropo, am tot auzit de ”Iordănescu, selecționerul secolului”… Așa o fi dar adaug, trecut. Al secolului trecut. Realitatea e altceva, timpul ăsta nu-i ca acela, azi nu-i ca ieri. Da știu, life is a bitch, dar asta e, ori ne obișnuim cu asta ori murim, altă cale nu e.

Poporul ăsta, al nostru, are capacitatea formidabilă de a da talente, problema e pe mâna cui intră? Există cineva care să umble la psihicul în formare al unui copil care vrea să facă fotbal de performanță sau mergem înainte cu ideea că fotbalul e despre joc de picioare și atât? Iar dacă acest cineva – antrenor sau formator, numiți-l oricum – nu există încă, oare nu ar trebui căutat în afara României? 

Închei cu amărăciunea că, în seara asta, pe Stade des Lumières, nu România a băgat în istorie fotbalul albanez ci el singur a intrat. Pe ambiție, forță, dorință, merit.

Bravo Albania! Respect!

Mircea Radu
About me

Prezentator TV. Temperamental. Mă minunez. Scriu scenarii. Râd. Beau vin aspru și roșu. Fotografiez ce văd sau ce mi se pare că văd. Am făcut radio și am jucat într-un film. Ba nu, în două.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *