Dincolo de oameni


”Nu murise… Căprioara stătea lungită-n poiană, îi curgea sânge din nări și cu botul întindea către niște margarete crescute acolo, în iarba udă. M-am apropiat de ea și m-am lăsat pe vine și nu știu cum mi-a venit să o mângâi pe gât…S-a uitat la mine lung, cu o privire în care nu era nici regret, nici ură, era ceva ce nu ți-aș putea spune ca să înțelegi, dincolo de animal sau om, dincolo de lumea asta…Apoi privirea i s-a încețoșat și i-am văzut sufletul cum iese, tu mă crezi?…M-am sprijinit în țeava puștii care încă era caldă și am îngenunchiat acolo în poienița aia cu tot cerul căzut pe umerii mei și am plâns sufletul din mine în timp ce o mângâiam și o rugam să mă ierte pe mine, un nemernic care până atunci fusese orb…”

Mi-am adus aminte de povestea asta, după întâmplarea cu puiul de urs omorât într-un ghiveci de flori, în centrul Sibiului, în România lui 2016.

Nu știu dacă se vor cumpăra arme cu tranchilizant care să fie împărțite la veterinari, Poliție, Pompieri, oriunde e sau ar putea fi cazul ca să nu se ajungă în situația ultimă, de a omorî; nu știu decât de o silă fără margini față de impostorii și schizoizii care au pâinea și cuțitul în amărâta asta de țară.

14724405_1173718459340960_1486337854881032628_n

Mircea Radu
About me

Prezentator TV. Temperamental. Mă minunez. Scriu scenarii. Râd. Beau vin aspru și roșu. Fotografiez ce văd sau ce mi se pare că văd. Am făcut radio și am jucat într-un film. Ba nu, în două.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *