Cei doi eu


Băieții au feluri ciudate de a spune “îmi place de tine”.

Când aveam opt ani – parcă a fost ieri –  îndrăgeam două fete. Mintea îmi era arsă de patimă iar de inimă nici nu mai spun, era toată o vâlvătaie; dar ce zic eu îndrăgeam, iubeam nesfârșit, aș fi putut vorbi numai despre asta, ore-n șir, fără să mănânc, fără să beau apă și fără să dorm. Cam de pe-atunci m-am prins că iubirea înseamnă sentiment dar și multă vorbărie.

Irina și Mihaela se numeau ele și stăteau în același bloc.

Pe Irina o pupam toata ziua și aș fi fost în stare de orice pentru ea. Odată mi-a spus că a mâncat parizer iar eu am știut că a sosit ceasul să-i arăt ce pot și cât înseamnă pentru mine plăcerea ei. Și m-am așezat la o coadă imensă în timp ce priveam mândru spre ea care încremenise cu niște caramele în gură la raionul de dulciuri. Am apucat și să-i fac cu mâna de câteva ori, distant, fără surâs, așa cum văzusem în filme că fac pe peron băieții mari care pleacă la război. Plăcerea despărțirii a fost întreruptă brusc de un nene care m-a luat de umeri și m-a dat afară zicându-mi să-mi văd de treabă – dac-ar fi știut el că nu exista altă treabă în lumea asta decât parizerul și Irina poate că m-ar fi lăsat în pace și altfel ar fi stat lucrurile acum…

Pe Mihaela o făceam să plângă. O imitam, îi ștergeam șotronul pe care îl desena pe asfalt,  îi ascundeam coarda cu care voia să sară, o buşeam și o înghesuiam pe la colțuri. Într-o zi, a aruncat cu mingea și a spart geamul de la bucătărie al doamnei Nistor care locuia la parter.  Ochii Mihaelei s-au umplut de lacrimi, bărbia a început să îi tremure iar colțurile gurii i s-au lăsat în jos. S-a uitat la mine cu o privire care aștepta ceva, orice, apoi și-a șters lacrimile de pe față cu umărul, un gest pe care, mulți ani după, l-am revăzut în Deltă, la o egretă care se îngrijea în zori, înainte de primul zbor. I-am spus doamnei Nistor că eu i-am spart geamul.

Irina locuiește azi la Stuttgart. S-a măritat cu un bărbat cu mulți ani mai în vârstă ca ea, care a murit lent. Mihaela e în Uruguay. De la fereastra ei cu geamuri înalte vede Râul Plata și păsările.

Iar eu am fost azi pe Calea Griviței, pe unde le iubeam și aș fi fost în stare să fac orice pentru ele. Și m-am gândit de ce erau doi “eu” într-un singur copil? N-am răspuns nici acum…

Să cânte muzica!

Mircea Radu
About me

Prezentator TV. Temperamental. Mă minunez. Scriu scenarii. Râd. Beau vin aspru și roșu. Fotografiez ce văd sau ce mi se pare că văd. Am făcut radio și am jucat într-un film. Ba nu, în două.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *