Telegrafii CM 2018. Cea mai frumoasă echipă a tuturor timpurilor


A lipit gâtul sticlei de spătarul scaunului și a dat cu podul palmei. Capacul a sărit imediat. A băut cu înghițituri mici, dese, cu ochii închiși, cum face omul când dă de plăcere. S-a oprit la jumatea sticlei și a așezat-o pe masă.
– Or să-i bată pe italieni în seara asta, ai să vezi. Păi te pui tu cu Socrates, cu domn´ doctor, cu Zico și cu Falcao?
Nu pe mine mă întreba; nici nu se uita la mine deși eram lângă el. Nenea Ilie, zis ”nebunul” pentru că că imita ce vedea la televizor (cel mai bine-i ieșea Adriano Celentano cu care mi se părea că seamănă) vorbea cu gura spre ușa pe care ieșise tata să aducă ceva, nu mai țin minte ce. Și-a aprins o țigară. Un Snagov.
– Păi tu n-ai văzut ce picioare are Eder ăla?
De data asta m-a privit. Mirarea din întrebarea lui i s-a dus în ochi și în glasul pe care i l-a subțiat.
N-am știut ce să-i zic. Dar nici nu cred că aștepta de la mine vreun răspuns.

În seara aia Italia a învins Brazilia. Dar nu a fost numai asta. După acea partidă s-au șters din joc grația, frumusețea pură și romantismul. Fotbalul s-a rescris pentru totdeauna. A rămas acea Brazilie căreia i s-a zis ”cea mai frumoasă echipă a tuturor timpurilor”. Așa i se spune și acum. Așa va fi știută în vecii-vecilor.

Domnul doctor Socrates, Zico, Falcao și toți cei de-atunci au devenit întâi surprize la guma de mestecat, abțibilduri, apoi statui și nume de străzi. Iar Eder cred că iese și acum pâna la colțul străzii, după mici cumpărături, în short. În locul lui, eu așa aș face. Ilie ”nebunul” nu a mai trăit mult. A murit de cancer în gât deși doctorul îl avertizase că fumatul e rău. Când nu mai putea vorbi, stătea în pat și îl imita pe doctor – ”S-o lași mai moale cu fumatul!” făcea, dând din mâini. Iar eu râdeam și înțelegeam tot.

Reazem spătarul scaunului – de la un timp fac din ce în ce mai des asta. E cel pe care stau când mănânc. Și acum, când scriu. E scaunul care are săpate-n lemn urme mici, ca niște dințișori; sunt urmele capacelor de bere desfăcute într-o zi oarecare, când ceva moare ca să se nască altceva.

În seara asta, la treizecișișase de ani de la acel Campionat Mondial, joacă Brazilia.

Am vrut să știi și tu asta.

 

Mircea Radu
About me

Prezentator TV. Temperamental. Mă minunez. Scriu scenarii. Râd. Beau vin aspru și roșu. Fotografiez ce văd sau ce mi se pare că văd. Am făcut radio și am jucat într-un film. Ba nu, în două.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *