Azi


Și azi, pe stradă, o doamnă m-a oprit și m-a-ntrebat dacă se va relua emisiunea Din Dragoste. Pentru o fracțiune de secundă m-am blocat: au trecut opt ani de când în fața camerelor, într-o sală plină de oameni care aplaudau, am tras aer în piept mai mult ca de obicei și am  spus celebra ”Iubiți-vă mult!” – știam că va fi pentru ultima dată chiar dacă în culise colegilor le-am zis că din toamnă o să reluăm; am făcut-o din același reflex tâmpit cu care spui cuiva la despărțire ”o să rămânem prieteni” deși știi că din momentul ăla încolo n-o să fiți nimic, nici măcar dușmani.

I-am dat doamnei un răspuns amabil, lung și logic, cu trimiteri de genul ”then &now” pe care l-a înțeles; chiar mi s-a părut că văd o ușoară tristețe pe chipul ei; pe scurt, răspunsul meu a fost ”nu”. Ne-am despărțit acolo, în stradă și, mai mult ca sigur, nu ne vom mai revedea niciodată. M-a lăsat cu bucuria de a-mi fi amintit că odată, when we were Fab, am făcut ceva cu-adevărat memorabil.

Și când te gândești câți strâmbau din nas, atunci, la începutul anilor 2000, câți pufneau a dispreț ”Cum dragă, te uiți la Din Dragoste?”… Hm; culmea e că toată liota asta de cintezoi triști și de contese moi rămâneau în case marți seara cu batista-n mână și cu telefonul pe silent ca să se uite fără a fi deranjați la emisia pe care o beșteleau a doua zi, în public. Nicio deosebire între ei și fetișiștii care rup fâșii din gardul nudiștilor de la Eforie Sud și-apoi se pitulează în tufele de bozii întru delectare. Absolut niciuna.

Citesc despre o femeie la vârf care vorbește mult despre realizările ei – sunt în fișa postului și vorbăria și imaginația în sec, pe bază de nimic. O știu demult, de când era mică – drumurile noastre s-au despărțit, fiecare-n treaba lui, ea în treaba unui partid care i-a dat niște teste pe care le-a depășit, probe de obraz și de rezistență a organismului pe care le-a trecut cu foarte bine și a devenit cine e. Trist.

Dar, până la urmă, ce e trist, de ce vorbesc eu despre asta? Cine sunt eu?… Păi sunt unul care la împărțirea lumii a plecat de rușinea de a vedea cum se calcă oamenii în picioare pentru o bucată mai mare. Guri căscate la limita rupturii de maxilar, coate în ficați, picioare care nu mai ascultă comanda ”stai” – lăcomia în starea ei pură și bestială, păcatul care desfigurează și sluțește definitiv. Ăsta este un tablou de nesuportat pentru mine…

Și totuși, România e a lor. A femeii care vorbește mult și a celor care azi sunt cu unii și mâine cu alții. Eu sunt un neadaptat. Unul care nu știe să trăiască. Unul ca tine și ca mulți care încă mai ne aflăm pe aici și ne întrebăm de ce.

Parcul e plin de copii și de corcoduși. Copiii nu mă cunosc, nu mă știu de nicăieri (de ce m-ar ști? unde să mă fi văzut?) iar fructele stau pe ramuri, neatinse, lăsate să se pârguiască și-apoi să cadă-n drum și să moară. Corcodușii sunt monumente ale copilăriei celor de-o vârstă cu mine. Ce diferență… Azi, nimeni nu se urcă în pom, niciun băiat nu se îndoapă cu corcodușe, niciunul nu-și umflă buzunarele cu fructele acrișoare; nu-i interesează, pentru ei fructele astea nu există. Fetele, în schimb, zgâlțîie arborele de mătase pe ale cărui flori le duc la nas și se bucură. Lumea s-a schimbat…

Se încheie o zi importantă – azi contează mai mult pentru mine decât pentru el, care e încă mic. A primit și un ventilator de jucărie, colorat, cu sertăraș transparent în care sunt bomboane minuscule – e fascinat de jucăria asta, în pornește și-l oprește, apoi se uită pe toate părțile și iar îi dă drumul. A mâncat cu el într-o mână, acum e-n pat cu el și doarme…

Copilăria e un dar pe care ni-l face Dumnezeu ca să ne pregătească pentru toate mizeriile ce vor veni.

Azi a fost ziua de naștere a fiului meu.

Mircea Radu
About me

Prezentator TV. Temperamental. Mă minunez. Scriu scenarii. Râd. Beau vin aspru și roșu. Fotografiez ce văd sau ce mi se pare că văd. Am făcut radio și am jucat într-un film. Ba nu, în două.

7 Comments

Florina
Reply June 29, 2017

Asa este Mircea, sunt de acord cu tine!
Totul numai este ce a fost, iar asta ma face cu atat mai mult sa-mi pastrez principiile alea de de mult!
Multa sanatate tie si familiei!
Felicitari La multi ani frumusete!!!!

Ana
Reply June 30, 2017

Multi ani sanatosi, cu bucurii si realizari, fiului tau! Sa te bucuri de el.
P.S. Ai pereche, "neadaptatule". Numai ca eu, nu am realizat nimic in viata asta.

VLadimir STanescu
Reply June 30, 2017

La multi ani fiului tau !

Romania nu este a lor, le-am dat o noi sa nu ne murdarim cand ne ating,
o putem recapata oricand pentru ca baza lor e nula ...un castel de nisip :)

anuska
Reply June 30, 2017

Buna seara!Mircea Radu
Intamplator am dat de povestea ta de aici ,eu eram fan emisiunii ,,din dragoste'' lasam orice treaba sa ma uit ,nu mai spun cat de drag imi esti ,erai natural ,dar si acum esti la fel ,imi pare nespus de rau ca nu mai faci acea emisiune
Iti doresc sanatate ,am vazut ca ai o spondiloza cervicala ,care s eu o am si ma mai necajeste din cand in cand :)

anuska
Reply June 30, 2017

La multi ani! Fiului tau

viorica pericica
Reply June 30, 2017

da mirce intradevar ai avut emisiuni care se merita sa te uiti la ele dar si emisiuni care ma inervau eu am fost si eu in emisiune ta sastii ca mie mia placut foarte mult cum mai prezentat sa stii cala multa lume lea placut siau plins iti multumesc

I. Ciurescu
Reply July 1, 2017

scrie, Bre! că tare sună bine !

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *